cotecior

Romanian

Etymology

From coteț +‎ -ior.

Noun

cotecior n (plural cotecioare)

1. diminutive of coteț

Declension

Declension of cotecior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cotecior	coteciorul	(niște) cotecioare	cotecioarele
genitive/dative	(unui) cotecior	coteciorului	(unor) cotecioare	cotecioarelor
vocative	coteciorule		cotecioarelor