covârșire

Romanian

Etymology

From covârși +‎ -re.

Noun

covârșire f (plural covârșiri)

1. overwhelming

Declension

Declension of covârșire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) covârșire	covârșirea	(niște) covârșiri	covârșirile
genitive/dative	(unei) covârșiri	covârșirii	(unor) covârșiri	covârșirilor
vocative	covârșire, covârșireo		covârșirilor

References

• covârșire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN