crâcnit

Romanian

Etymology

Past participle of crâcni.

Noun

crâcnit n (plural crâcnituri)

1. complaint

Declension

Declension of crâcnit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) crâcnit	crâcnitul	(niște) crâcnituri	crâcniturile
genitive/dative	(unui) crâcnit	crâcnitului	(unor) crâcnituri	crâcniturilor
vocative	crâcnitule		crâcniturilor

Verb

crâcnit (past participle of crâcni)

1. past participle of crâcni

References

• crâcnit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN