crâcni

Romanian

Etymology

From cârc +‎ -ni.

Verb

a crâcni (third-person singular present crâcnește, past participle crâcnit) 4th conj.

1. to complain, to protest

Conjugation

    conjugation of crâcni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a crâcni
gerund			crâcnind
past participle			crâcnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	crâcnesc	crâcnești	crâcnește	crâcnim	crâcniți	crâcnesc
	imperfect	crâcneam	crâcneai	crâcnea	crâcneam	crâcneați	crâcneau
	simple perfect	crâcnii	crâcniși	crâcni	crâcnirăm	crâcnirăți	crâcniră
	pluperfect	crâcnisem	crâcniseși	crâcnise	crâcniserăm	crâcniserăți	crâcniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să crâcnesc	să crâcnești	să crâcnească	să crâcnim	să crâcniți	să crâcnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		crâcnește			crâcniți
	negative		nu crâcni			nu crâcniți