crâmpoțire

Romanian

Etymology

From crâmpoți +‎ -re.

Noun

crâmpoțire f (plural crâmpoțiri)

1. cutting into strips

Declension

Declension of crâmpoțire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) crâmpoțire	crâmpoțirea	(niște) crâmpoțiri	crâmpoțirile
genitive/dative	(unei) crâmpoțiri	crâmpoțirii	(unor) crâmpoțiri	crâmpoțirilor
vocative	crâmpoțire, crâmpoțireo		crâmpoțirilor

References

• crâmpoțire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN