crăcăna

Romanian

Etymology

From crăcană, from cracă, from crac.

Verb

a crăcăna (third-person singular present crăcănează, past participle crăcănat) 1st conj.

1. to sprawl; to straddle (one's legs), spread apart, stand with ones legs wide apart

Conjugation

    conjugation of crăcăna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a crăcăna
gerund			crăcănând
past participle			crăcănat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	crăcănez	crăcănezi	crăcănează	crăcănăm	crăcănați	crăcănează
	imperfect	crăcănam	crăcănai	crăcăna	crăcănam	crăcănați	crăcănau
	simple perfect	crăcănai	crăcănași	crăcănă	crăcănarăm	crăcănarăți	crăcănară
	pluperfect	crăcănasem	crăcănaseși	crăcănase	crăcănaserăm	crăcănaserăți	crăcănaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să crăcănez	să crăcănezi	să crăcăneze	să crăcănăm	să crăcănați	să crăcăneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		crăcănează			crăcănați
	negative		nu crăcăna			nu crăcănați

Derived terms

• crăcănat