credita

See also: crédita

Latin

Participle

crēdita

1. inflection of crēditus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

crēditā

1. ablative feminine singular of crēditus

Portuguese

Verb

credita

1. inflection of creditar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French créditer.

Verb

a credita (third-person singular present creditează, past participle creditat) 1st conj.

1. to credit

Conjugation

    conjugation of credita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a credita
gerund			creditând
past participle			creditat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	creditez	creditezi	creditează	credităm	creditați	creditează
	imperfect	creditam	creditai	credita	creditam	creditați	creditau
	simple perfect	creditai	creditași	credită	creditarăm	creditarăți	creditară
	pluperfect	creditasem	creditaseși	creditase	creditaserăm	creditaserăți	creditaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să creditez	să creditezi	să crediteze	să credităm	să creditați	să crediteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		creditează			creditați
	negative		nu credita			nu creditați