cucuiete

Romanian

Etymology

From cucui +‎ -ete.

Pronunciation

• IPA^(key): /ku.kuˈje.te/

Noun

cucuiete m (plural cucuieți)

1. diminutive of cucui

Declension

Declension of cucuiete

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cucuiete	cucuietele	(niște) cucuieți	cucuieții
genitive/dative	(unui) cucuiete	cucuietelui	(unor) cucuieți	cucuieților
vocative	cucuiete		cucuieților

References

• cucuiete in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN