cucuriga
Romanian edit
Etymology edit
From cucurigu.
Verb edit
a cucuriga (third-person singular present cucurigă, past participle cucurigat) 1st conj.
- to make a cock-a-doodle-doo
Conjugation edit
conjugation of cucuriga (first conjugation, no infix)
| infinitive | a cucuriga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cucurigând | ||||||
| past participle | cucurigat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cucurig | cucurigi | cucurigă | cucurigăm | cucurigați | cucurigă | |
| imperfect | cucurigam | cucurigai | cucuriga | cucurigam | cucurigați | cucurigau | |
| simple perfect | cucurigai | cucurigași | cucurigă | cucurigarăm | cucurigarăți | cucurigară | |
| pluperfect | cucurigasem | cucurigaseși | cucurigase | cucurigaserăm | cucurigaserăți | cucurigaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cucurig | să cucurigi | să cucurige | să cucurigăm | să cucurigați | să cucurige | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cucurigă | cucurigați | |||||
| negative | nu cucuriga | nu cucurigați | |||||