cuiba

Romanian

Etymology

From cuib.

Verb

a cuiba (third-person singular present cuibează, past participle cuibat) 1st conj.

1. to nest

Conjugation

    conjugation of cuiba (first conjugation, no infix)

infinitive			a cuiba
gerund			cuibând
past participle			cuibat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cuib	cuibi	cuibă	cuibăm	cuibați	cuibă
	imperfect	cuibam	cuibai	cuiba	cuibam	cuibați	cuibau
	simple perfect	cuibai	cuibași	cuibă	cuibarăm	cuibarăți	cuibară
	pluperfect	cuibasem	cuibaseși	cuibase	cuibaserăm	cuibaserăți	cuibaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cuib	să cuibi	să cuibe	să cuibăm	să cuibați	să cuibe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cuibă			cuibați
	negative		nu cuiba			nu cuibați