cumăt

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian kmet.

Noun

cumăt m (plural cumeți)

1. juror

Declension

Declension of cumăt

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cumăt	cumătul	(niște) cumeți	cumeții
genitive/dative	(unui) cumăt	cumătului	(unor) cumeți	cumeților
vocative	cumătule		cumeților

References

• cumăt in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN