cumnățel

Romanian

Etymology

From cumnat +‎ -el.

Noun

cumnățel m (plural cumnăței)

1. diminutive of cumnat; small brother-in-law

Declension

Declension of cumnățel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cumnățel	cumnățelul	(niște) cumnățeli	cumnățelii
genitive/dative	(unui) cumnățel	cumnățelului	(unor) cumnățeli	cumnățelilor
vocative	cumnățelule		cumnățelilor