cumpănitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
cumpănitor m or n (feminine singular cumpănitoare, masculine plural cumpănitori, feminine and neuter plural cumpănitoare)
Declension edit
Declension of cumpănitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | cumpănitor | cumpănitoare | cumpănitori | cumpănitoare | ||
| definite | cumpănitorul | cumpănitoarea | cumpănitorii | cumpănitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | cumpănitor | cumpănitoare | cumpănitori | cumpănitoare | ||
| definite | cumpănitorului | cumpănitoarei | cumpănitorilor | cumpănitoarelor | |||
Noun edit
cumpănitor m (plural cumpănitori)
- a moderate person
Declension edit
Declension of cumpănitor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) cumpănitor | cumpănitorul | (niște) cumpănitori | cumpănitorii |
| genitive/dative | (unui) cumpănitor | cumpănitorului | (unor) cumpănitori | cumpănitorilor |
| vocative | cumpănitorule | cumpănitorilor | ||
References edit
- cumpănitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN