curmăturiță

Romanian

Etymology

From curmătură +‎ -iță.

Noun

curmăturiță f (plural curmăturițe)

1. diminutive of curmătură

Declension

Declension of curmăturiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) curmăturiță	curmăturița	(niște) curmăturițe	curmăturițele
genitive/dative	(unei) curmăturițe	curmăturiței	(unor) curmăturițe	curmăturițelor
vocative	curmăturiță, curmăturițo		curmăturițelor

References

• curmăturiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN