curmăturiță
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
curmăturiță f (plural curmăturițe)
Declension edit
Declension of curmăturiță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) curmăturiță | curmăturița | (niște) curmăturițe | curmăturițele |
| genitive/dative | (unei) curmăturițe | curmăturiței | (unor) curmăturițe | curmăturițelor |
| vocative | curmăturiță, curmăturițo | curmăturițelor | ||
References edit
- curmăturiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN