cuvântător

Romanian

Etymology

From cuvânta +‎ -ător.

Noun

cuvântător m (plural cuvântători)

1. one that can speak

Declension

Declension of cuvântător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cuvântător	cuvântătorul	(niște) cuvântători	cuvântătorii
genitive/dative	(unui) cuvântător	cuvântătorului	(unor) cuvântători	cuvântătorilor
vocative	cuvântătorule		cuvântătorilor