cuvântător
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
cuvântător m (plural cuvântători)
- one that can speak
Declension edit
Declension of cuvântător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) cuvântător | cuvântătorul | (niște) cuvântători | cuvântătorii |
| genitive/dative | (unui) cuvântător | cuvântătorului | (unor) cuvântători | cuvântătorilor |
| vocative | cuvântătorule | cuvântătorilor | ||