dănțui
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a dănțui (third-person singular present dănțuiește, past participle dănțuit) 4th conj.
- to dance
Conjugation edit
conjugation of dănțui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dănțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dănțuind | ||||||
| past participle | dănțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dănțuiesc | dănțuiești | dănțuiește | dănțuim | dănțuiți | dănțuiesc | |
| imperfect | dănțuiam | dănțuiai | dănțuia | dănțuiam | dănțuiați | dănțuiau | |
| simple perfect | dănțuii | dănțuiși | dănțui | dănțuirăm | dănțuirăți | dănțuiră | |
| pluperfect | dănțuisem | dănțuiseși | dănțuise | dănțuiserăm | dănțuiserăți | dănțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dănțuiesc | să dănțuiești | să dănțuiască | să dănțuim | să dănțuiți | să dănțuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dănțuiește | dănțuiți | |||||
| negative | nu dănțui | nu dănțuiți | |||||