dănțui

Romanian

Etymology

From danț +‎ -ui.

Verb

a dănțui (third-person singular present dănțuiește, past participle dănțuit) 4th conj.

1. to dance

Conjugation

    conjugation of dănțui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dănțui
gerund			dănțuind
past participle			dănțuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dănțuiesc	dănțuiești	dănțuiește	dănțuim	dănțuiți	dănțuiesc
	imperfect	dănțuiam	dănțuiai	dănțuia	dănțuiam	dănțuiați	dănțuiau
	simple perfect	dănțuii	dănțuiși	dănțui	dănțuirăm	dănțuirăți	dănțuiră
	pluperfect	dănțuisem	dănțuiseși	dănțuise	dănțuiserăm	dănțuiserăți	dănțuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dănțuiesc	să dănțuiești	să dănțuiască	să dănțuim	să dănțuiți	să dănțuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dănțuiește			dănțuiți
	negative		nu dănțui			nu dănțuiți