dănțuit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of dănțui.
Noun edit
dănțuit n (uncountable)
Declension edit
declension of dănțuit (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) dănțuit | dănțuitul |
genitive/dative | (unui) dănțuit | dănțuitului |
vocative | dănțuitule |
Verb edit
dănțuit (past participle of dănțui)
- past participle of dănțui