dănțuit
Romanian
editEtymology
editPast participle of dănțui.
Noun
editdănțuit n (uncountable)
Declension
edit declension of dănțuit (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) dănțuit | dănțuitul |
genitive/dative | (unui) dănțuit | dănțuitului |
vocative | dănțuitule |
Verb
editdănțuit (past participle of dănțui)
- past participle of dănțui