dănțuire

Romanian

Etymology

From dănțui +‎ -re.

Noun

dănțuire f (plural dănțuiri)

1. dancing

Declension

Declension of dănțuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dănțuire	dănțuirea	(niște) dănțuiri	dănțuirile
genitive/dative	(unei) dănțuiri	dănțuirii	(unor) dănțuiri	dănțuirilor
vocative	dănțuire, dănțuireo		dănțuirilor