dărâmare

Romanian

Etymology

From dărâma +‎ -re.

Noun

dărâmare f (plural dărâmări)

1. collapse, demolishing

Declension

Declension of dărâmare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dărâmare	dărâmarea	(niște) dărâmări	dărâmările
genitive/dative	(unei) dărâmări	dărâmării	(unor) dărâmări	dărâmărilor
vocative	dărâmare, dărâmareo		dărâmărilor