dăunat

Romanian

Etymology

From daună +‎ -at.

Adjective

dăunat m or n (feminine singular dăunată, masculine plural dăunați, feminine and neuter plural dăunate)

1. harmed

Declension

Declension of dăunat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dăunat		dăunată	dăunați	dăunate
	definite	dăunatul		dăunata	dăunații	dăunatele
genitive/ dative	indefinite	dăunat		dăunate	dăunați	dăunate
	definite	dăunatului		dăunatei	dăunaților	dăunatelor

References

• dăunat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN