dangăt

Romanian

Etymology

From dang +‎ -ăt.

Noun

dangăt n (plural dangăte)

1. sound of a large bell

Declension

Declension of dangăt

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dangăt	dangătul	(niște) dangăte	dangătele
genitive/dative	(unui) dangăt	dangătului	(unor) dangăte	dangătelor
vocative	dangătule		dangătelor

References

• dangăt in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN