deșăla

Romanian

Verb

a deșăla (third-person singular present deșălă, past participle deșălat) 1st conj.

1. Obsolete form of deșeua.

Conjugation

    conjugation of deșăla (first conjugation, no infix)

infinitive			a deșăla
gerund			deșălând
past participle			deșălat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deșăl	deșăli	deșălă	deșălăm	deșălați	deșălă
	imperfect	deșălam	deșălai	deșăla	deșălam	deșălați	deșălau
	simple perfect	deșălai	deșălași	deșălă	deșălarăm	deșălarăți	deșălară
	pluperfect	deșălasem	deșălaseși	deșălase	deșălaserăm	deșălaserăți	deșălaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deșăl	să deșăli	să deșăle	să deșălăm	să deșălați	să deșăle
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deșălă			deșălați
	negative		nu deșăla			nu deșălați

References

• deșăla in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN