deborda

See also: déborda

Italian

Verb

deborda

1. inflection of debordare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French déborder.

Verb

a deborda (third-person singular present debordează, past participle debordat) 1st conj.

1. to overflow

Conjugation

    conjugation of deborda (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deborda
gerund			debordând
past participle			debordat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	debordez	debordezi	debordează	debordăm	debordați	debordează
	imperfect	debordam	debordai	deborda	debordam	debordați	debordau
	simple perfect	debordai	debordași	debordă	debordarăm	debordarăți	debordară
	pluperfect	debordasem	debordaseși	debordase	debordaserăm	debordaserăți	debordaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să debordez	să debordezi	să debordeze	să debordăm	să debordați	să debordeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		debordează			debordați
	negative		nu deborda			nu debordați