debreia

Romanian

Etymology

Borrowed from French débrayer.

Verb

a debreia (third-person singular present debreiează, past participle debreiat) 1st conj.

1. to disengage

Conjugation

    conjugation of debreia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a debreia
gerund			debreind
past participle			debreiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	debreiez	debreiezi	debreiază	debreiem	debreiați	debreiază
	imperfect	debreiam	debreiai	debreia	debreiam	debreiați	debreiau
	simple perfect	debreiai	debreiași	debreie	debreiarăm	debreiarăți	debreiară
	pluperfect	debreiasem	debreiaseși	debreiase	debreiaserăm	debreiaserăți	debreiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să debreiez	să debreiezi	să debreieze	să debreiem	să debreiați	să debreieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		debreiază			debreiați
	negative		nu debreia			nu debreiați