debusola

Romanian

Etymology

Borrowed from French déboussoler.

Verb

a debusola (third-person singular present debusolează, past participle debusolat) 1st conj.

1. (transitive) to disorientate

Conjugation

    conjugation of debusola (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a debusola
gerund			debusolând
past participle			debusolat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	debusolez	debusolezi	debusolează	debusolăm	debusolați	debusolează
	imperfect	debusolam	debusolai	debusola	debusolam	debusolați	debusolau
	simple perfect	debusolai	debusolași	debusolă	debusolarăm	debusolarăți	debusolară
	pluperfect	debusolasem	debusolaseși	debusolase	debusolaserăm	debusolaserăți	debusolaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să debusolez	să debusolezi	să debusoleze	să debusolăm	să debusolați	să debusoleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		debusolează			debusolați
	negative		nu debusola			nu debusolați