declanșa

Romanian

Etymology

Borrowed from French déclencher.

Verb

a declanșa (third-person singular present declanșează, past participle declanșat) 1st conj.

1. to trigger

Conjugation

    conjugation of declanșa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a declanșa
gerund			declanșând
past participle			declanșat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	declanșez	declanșezi	declanșează	declanșăm	declanșați	declanșează
	imperfect	declanșam	declanșai	declanșa	declanșam	declanșați	declanșau
	simple perfect	declanșai	declanșași	declanșă	declanșarăm	declanșarăți	declanșară
	pluperfect	declanșasem	declanșaseși	declanșase	declanșaserăm	declanșaserăți	declanșaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să declanșez	să declanșezi	să declanșeze	să declanșăm	să declanșați	să declanșeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		declanșează			declanșați
	negative		nu declanșa			nu declanșați

Derived terms

• declanșare