decoafa

Romanian

Etymology

Borrowed from French décoiffer.

Verb

a decoafa (third-person singular present decoafează, past participle decoafat) 1st conj.

1. (transitive) to mess up someone's hair

Conjugation

    conjugation of decoafa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a decoafa
gerund			decoafând
past participle			decoafat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	decoafez	decoafezi	decoafează	decoafăm	decoafați	decoafează
	imperfect	decoafam	decoafai	decoafa	decoafam	decoafați	decoafau
	simple perfect	decoafai	decoafași	decoafă	decoafarăm	decoafarăți	decoafară
	pluperfect	decoafasem	decoafaseși	decoafase	decoafaserăm	decoafaserăți	decoafaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să decoafez	să decoafezi	să decoafeze	să decoafăm	să decoafați	să decoafeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		decoafează			decoafați
	negative		nu decoafa			nu decoafați