decolmata
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French décolmater.
Verb edit
a decolmata (third-person singular present decolmatează, past participle decolmatat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of decolmata (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a decolmata | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | decolmatând | ||||||
| past participle | decolmatat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | decolmatez | decolmatezi | decolmatează | decolmatăm | decolmatați | decolmatează | |
| imperfect | decolmatam | decolmatai | decolmata | decolmatam | decolmatați | decolmatau | |
| simple perfect | decolmatai | decolmatași | decolmată | decolmatarăm | decolmatarăți | decolmatară | |
| pluperfect | decolmatasem | decolmataseși | decolmatase | decolmataserăm | decolmataserăți | decolmataseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să decolmatez | să decolmatezi | să decolmateze | să decolmatăm | să decolmatați | să decolmateze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | decolmatează | decolmatați | |||||
| negative | nu decolmata | nu decolmatați | |||||