decoloniza

Romanian

Etymology

Borrowed from French décoloniser. By surface analysis, de- +‎ coloniza.

Pronunciation

• IPA^(key): /de.ko.lo.niˈza/

Verb

a decoloniza (third-person singular present decolonizează, past participle decolonizat) 1st conj.

1. to decolonize

Conjugation

    conjugation of decoloniza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a decoloniza
gerund			decolonizând
past participle			decolonizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	decolonizez	decolonizezi	decolonizează	decolonizăm	decolonizați	decolonizează
	imperfect	decolonizam	decolonizai	decoloniza	decolonizam	decolonizați	decolonizau
	simple perfect	decolonizai	decolonizași	decoloniză	decolonizarăm	decolonizarăți	decolonizară
	pluperfect	decolonizasem	decolonizaseși	decolonizase	decolonizaserăm	decolonizaserăți	decolonizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să decolonizez	să decolonizezi	să decolonizeze	să decolonizăm	să decolonizați	să decolonizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		decolonizează			decolonizați
	negative		nu decoloniza			nu decolonizați

Further reading

• decoloniza in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)