decomandare

Romanian

Etymology

From decomanda +‎ -re.

Noun

decomandare f (plural decomandări)

1. cancellation of an order

Declension

Declension of decomandare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) decomandare	decomandarea	(niște) decomandări	decomandările
genitive/dative	(unei) decomandări	decomandării	(unor) decomandări	decomandărilor
vocative	decomandare, decomandareo		decomandărilor

References

• decomandare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN