decomanda

Romanian

Etymology

Borrowed from French décommander.

Verb

a decomanda (third-person singular present decomandă, past participle decomandat) 1st conj.

1. to cancel an order

Conjugation

    conjugation of decomanda (first conjugation, no infix)

infinitive			a decomanda
gerund			decomandând
past participle			decomandat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	decomand	decomanzi	decomandă	decomandăm	decomandați	decomandă
	imperfect	decomandam	decomandai	decomanda	decomandam	decomandați	decomandau
	simple perfect	decomandai	decomandași	decomandă	decomandarăm	decomandarăți	decomandară
	pluperfect	decomandasem	decomandaseși	decomandase	decomandaserăm	decomandaserăți	decomandaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să decomand	să decomanzi	să decomande	să decomandăm	să decomandați	să decomande
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		decomandă			decomandați
	negative		nu decomanda			nu decomandați