decomuniza

Romanian

Etymology

From de- +‎ comuniza.

Verb

a decomuniza (third-person singular present decomunizează, past participle decomunizat) 1st conj.

1. to decommunize

Conjugation

    conjugation of decomuniza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a decomuniza
gerund			decomunizând
past participle			decomunizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	decomunizez	decomunizezi	decomunizează	decomunizăm	decomunizați	decomunizează
	imperfect	decomunizam	decomunizai	decomuniza	decomunizam	decomunizați	decomunizau
	simple perfect	decomunizai	decomunizași	decomuniză	decomunizarăm	decomunizarăți	decomunizară
	pluperfect	decomunizasem	decomunizaseși	decomunizase	decomunizaserăm	decomunizaserăți	decomunizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să decomunizez	să decomunizezi	să decomunizeze	să decomunizăm	să decomunizați	să decomunizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		decomunizează			decomunizați
	negative		nu decomuniza			nu decomunizați