deconsolida

Romanian

Etymology

Borrowed from French déconsolider.

Verb

a deconsolida (third-person singular present deconsolidează, past participle deconsolidat) 1st conj.

1. to deconsolidate

Conjugation

    conjugation of deconsolida (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deconsolida
gerund			deconsolidând
past participle			deconsolidat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deconsolidez	deconsolidezi	deconsolidează	deconsolidăm	deconsolidați	deconsolidează
	imperfect	deconsolidam	deconsolidai	deconsolida	deconsolidam	deconsolidați	deconsolidau
	simple perfect	deconsolidai	deconsolidași	deconsolidă	deconsolidarăm	deconsolidarăți	deconsolidară
	pluperfect	deconsolidasem	deconsolidaseși	deconsolidase	deconsolidaserăm	deconsolidaserăți	deconsolidaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deconsolidez	să deconsolidezi	să deconsolideze	să deconsolidăm	să deconsolidați	să deconsolideze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deconsolidează			deconsolidați
	negative		nu deconsolida			nu deconsolidați