decroșaj

Romanian

Etymology

Borrowed from French décrochage.

Noun

decroșaj n (plural decroșaje)

1. (aeronautics) stall, loss of lift

Declension

Declension of decroșaj

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) decroșaj	decroșajul	(niște) decroșaje	decroșajele
genitive/dative	(unui) decroșaj	decroșajului	(unor) decroșaje	decroșajelor
vocative	decroșajule		decroșajelor

References

• decroșaj in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN