decupa
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French découper.
Verb
edita decupa (third-person singular present decupează, past participle decupat) 1st conj.
- to cut up (paper, textiles)
Conjugation
edit conjugation of decupa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a decupa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | decupând | ||||||
| past participle | decupat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | decupez | decupezi | decupează | decupăm | decupați | decupează | |
| imperfect | decupam | decupai | decupa | decupam | decupați | decupau | |
| simple perfect | decupai | decupași | decupă | decuparăm | decuparăți | decupară | |
| pluperfect | decupasem | decupaseși | decupase | decupaserăm | decupaserăți | decupaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să decupez | să decupezi | să decupeze | să decupăm | să decupați | să decupeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | decupează | decupați | |||||
| negative | nu decupa | nu decupați | |||||