decupla

See also: décupla

Italian

Adjective

decupla

1. feminine singular of decuplo

Latin

Adjective

decupla

1. inflection of decuplus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Adjective

decuplā

1. ablative feminine singular of decuplus

Romanian

Etymology

Borrowed from French découpler.

Verb

a decupla (third-person singular present decuplează, past participle decuplat) 1st conj.

1. to uncouple, decouple

Conjugation

    conjugation of decupla (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a decupla
gerund			decuplând
past participle			decuplat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	decuplez	decuplezi	decuplează	decuplăm	decuplați	decuplează
	imperfect	decuplam	decuplai	decupla	decuplam	decuplați	decuplau
	simple perfect	decuplai	decuplași	decuplă	decuplarăm	decuplarăți	decuplară
	pluperfect	decuplasem	decuplaseși	decuplase	decuplaserăm	decuplaserăți	decuplaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să decuplez	să decuplezi	să decupleze	să decuplăm	să decuplați	să decupleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		decuplează			decuplați
	negative		nu decupla			nu decuplați

Spanish

Verb

decupla

1. inflection of decuplar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative