defăimător

Romanian

Etymology

From defăima +‎ -tor.

Adjective

defăimător m or n (feminine singular defăimătoare, masculine plural defăimători, feminine and neuter plural defăimătoare)

1. defamatory

Declension

Declension of defăimător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	defăimător		defăimătoare	defăimători	defăimătoare
	definite	defăimătorul		defăimătoarea	defăimătorii	defăimătoarele
genitive/ dative	indefinite	defăimător		defăimătoare	defăimători	defăimătoare
	definite	defăimătorului		defăimătoarei	defăimătorilor	defăimătoarelor