deflegma
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French déflegmer.
Verb edit
a deflegma (third-person singular present deflegmează, past participle deflegmat) 1st conj.
- to dephlegm
Conjugation edit
conjugation of deflegma (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a deflegma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deflegmând | ||||||
| past participle | deflegmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deflegmez | deflegmezi | deflegmează | deflegmăm | deflegmați | deflegmează | |
| imperfect | deflegmam | deflegmai | deflegma | deflegmam | deflegmați | deflegmau | |
| simple perfect | deflegmai | deflegmași | deflegmă | deflegmarăm | deflegmarăți | deflegmară | |
| pluperfect | deflegmasem | deflegmaseși | deflegmase | deflegmaserăm | deflegmaserăți | deflegmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deflegmez | să deflegmezi | să deflegmeze | să deflegmăm | să deflegmați | să deflegmeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deflegmează | deflegmați | |||||
| negative | nu deflegma | nu deflegmați | |||||