demachia

Romanian

Etymology

Borrowed from French démaquiller.

Verb

a demachia (third-person singular present demachiează, past participle demachiat) 1st conj.

1. to remove makeup

Conjugation

    conjugation of demachia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a demachia
gerund			demachiind
past participle			demachiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	demachiez	demachiezi	demachiază	demachiem	demachiați	demachiază
	imperfect	demachiam	demachiai	demachia	demachiam	demachiați	demachiau
	simple perfect	demachiai	demachiași	demachie	demachiarăm	demachiarăți	demachiară
	pluperfect	demachiasem	demachiaseși	demachiase	demachiaserăm	demachiaserăți	demachiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să demachiez	să demachiezi	să demachieze	să demachiem	să demachiați	să demachieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		demachiază			demachiați
	negative		nu demachia			nu demachiați