demagnetiza

Romanian

Etymology

Borrowed from French démagnétiser. By surface analysis, de- +‎ magnetiza.

Pronunciation

• IPA^(key): /de.maɡ.ne.tiˈza/

Verb

a demagnetiza (third-person singular present demagnetizează, past participle demagnetizat) 1st conj.

1. to demagnetize

Conjugation

    conjugation of demagnetiza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a demagnetiza
gerund			demagnetizând
past participle			demagnetizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	demagnetizez	demagnetizezi	demagnetizează	demagnetizăm	demagnetizați	demagnetizează
	imperfect	demagnetizam	demagnetizai	demagnetiza	demagnetizam	demagnetizați	demagnetizau
	simple perfect	demagnetizai	demagnetizași	demagnetiză	demagnetizarăm	demagnetizarăți	demagnetizară
	pluperfect	demagnetizasem	demagnetizaseși	demagnetizase	demagnetizaserăm	demagnetizaserăți	demagnetizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să demagnetizez	să demagnetizezi	să demagnetizeze	să demagnetizăm	să demagnetizați	să demagnetizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		demagnetizează			demagnetizați
	negative		nu demagnetiza			nu demagnetizați

Further reading

• demagnetiza in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)