dematerializa

Romanian

Etymology

Borrowed from French dématérialiser.

Verb

a dematerializa (third-person singular present dematerializează, past participle dematerializat) 1st conj.

1. to dematerialize

Conjugation

    conjugation of dematerializa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dematerializa
gerund			dematerializând
past participle			dematerializat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dematerializez	dematerializezi	dematerializează	dematerializăm	dematerializați	dematerializează
	imperfect	dematerializam	dematerializai	dematerializa	dematerializam	dematerializați	dematerializau
	simple perfect	dematerializai	dematerializași	dematerializă	dematerializarăm	dematerializarăți	dematerializară
	pluperfect	dematerializasem	dematerializaseși	dematerializase	dematerializaserăm	dematerializaserăți	dematerializaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dematerializez	să dematerializezi	să dematerializeze	să dematerializăm	să dematerializați	să dematerializeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dematerializează			dematerializați
	negative		nu dematerializa			nu dematerializați