denunța

Romanian

Etymology

Borrowed from French dénoncer, from Latin denuntiare.

Verb

a denunța (third-person singular present denunță, past participle denunțat) 1st conj.

1. to denounce

Conjugation

    conjugation of denunța (first conjugation, no infix)

infinitive			a denunța
gerund			denunțând
past participle			denunțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	denunț	denunți	denunță	denunțăm	denunțați	denunță
	imperfect	denunțam	denunțai	denunța	denunțam	denunțați	denunțau
	simple perfect	denunțai	denunțași	denunță	denunțarăm	denunțarăți	denunțară
	pluperfect	denunțasem	denunțaseși	denunțase	denunțaserăm	denunțaserăți	denunțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să denunț	să denunți	să denunțe	să denunțăm	să denunțați	să denunțe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		denunță			denunțați
	negative		nu denunța			nu denunțați