depănușa

Romanian

Etymology

From de- +‎ pănușă.

Verb

a depănușa (third-person singular present depănușează, past participle depănușat) 1st conj.

1. to dehusk (maize)

Conjugation

    conjugation of depănușa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a depănușa
gerund			depănușând
past participle			depănușat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	depănușez	depănușezi	depănușează	depănușăm	depănușați	depănușează
	imperfect	depănușam	depănușai	depănușa	depănușam	depănușați	depănușau
	simple perfect	depănușai	depănușași	depănușă	depănușarăm	depănușarăți	depănușară
	pluperfect	depănușasem	depănușaseși	depănușase	depănușaserăm	depănușaserăți	depănușaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să depănușez	să depănușezi	să depănușeze	să depănușăm	să depănușați	să depănușeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		depănușează			depănușați
	negative		nu depănușa			nu depănușați