departaja
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French départager.
Verb edit
a departaja (third-person singular present departajează, past participle departajat) 1st conj.
- to decide between two opinions
- (sports) to break a tie
Conjugation edit
conjugation of departaja (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a departaja | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | departajând | ||||||
| past participle | departajat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | departajez | departajezi | departajează | departajăm | departajați | departajează | |
| imperfect | departajam | departajai | departaja | departajam | departajați | departajau | |
| simple perfect | departajai | departajași | departajă | departajarăm | departajarăți | departajară | |
| pluperfect | departajasem | departajaseși | departajase | departajaserăm | departajaserăți | departajaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să departajez | să departajezi | să departajeze | să departajăm | să departajați | să departajeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | departajează | departajați | |||||
| negative | nu departaja | nu departajați | |||||