deplanta

Romanian

Etymology

Borrowed from French déplanter.

Verb

a deplanta (third-person singular present deplantează, past participle deplantat) 1st conj.

1. to deplant

Conjugation

    conjugation of deplanta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deplanta
gerund			deplantând
past participle			deplantat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deplantez	deplantezi	deplantează	deplantăm	deplantați	deplantează
	imperfect	deplantam	deplantai	deplanta	deplantam	deplantați	deplantau
	simple perfect	deplantai	deplantași	deplantă	deplantarăm	deplantarăți	deplantară
	pluperfect	deplantasem	deplantaseși	deplantase	deplantaserăm	deplantaserăți	deplantaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deplantez	să deplantezi	să deplanteze	să deplantăm	să deplantați	să deplanteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deplantează			deplantați
	negative		nu deplanta			nu deplantați