deplia

Romanian

Etymology

Borrowed from French déplier.

Verb

a deplia (third-person singular present depliează, past participle depliat) 1st conj.

1. to unfold

Conjugation

    conjugation of deplia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deplia
gerund			depliind
past participle			depliat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	depliez	depliezi	depliază	depliem	depliați	depliază
	imperfect	depliam	depliai	deplia	depliam	depliați	depliau
	simple perfect	depliai	depliași	deplie	depliarăm	depliarăți	depliară
	pluperfect	depliasem	depliaseși	depliase	depliaserăm	depliaserăți	depliaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să depliez	să depliezi	să deplieze	să depliem	să depliați	să deplieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		depliază			depliați
	negative		nu deplia			nu depliați