derula
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French dérouler.
Verb edit
a derula (third-person singular present derulează, past participle derulat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of derula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a derula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | derulând | ||||||
| past participle | derulat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | derulez | derulezi | derulează | derulăm | derulați | derulează | |
| imperfect | derulam | derulai | derula | derulam | derulați | derulau | |
| simple perfect | derulai | derulași | derulă | derularăm | derularăți | derulară | |
| pluperfect | derulasem | derulaseși | derulase | derulaserăm | derulaserăți | derulaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să derulez | să derulezi | să deruleze | să derulăm | să derulați | să deruleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | derulează | derulați | |||||
| negative | nu derula | nu derulați | |||||