desăgăriță

Romanian

Etymology

From desăgar +‎ -iță.

Noun

desăgăriță f (plural desăgărițe)

1. beggar, especially a nun

Declension

Declension of desăgăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) desăgăriță	desăgărița	(niște) desăgărițe	desăgărițele
genitive/dative	(unei) desăgărițe	desăgăriței	(unor) desăgărițe	desăgărițelor
vocative	desăgăriță, desăgărițo		desăgărițelor

References

• desăgăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN