desăvârși

Romanian

Etymology

From de- +‎ săvârși.

Pronunciation

• IPA^(key): /desəvɨrˈʃi/

Verb

a desăvârși (third-person singular present desăvârșește, past participle desăvârșit) 4th conj.

1. to perfect
2. to complete, to finish
3. to consummate
4. to accomplish, to achieve

Conjugation

    conjugation of desăvârși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a desăvârși
gerund			desăvârșind
past participle			desăvârșit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desăvârșesc	desăvârșești	desăvârșește	desăvârșim	desăvârșiți	desăvârșesc
	imperfect	desăvârșeam	desăvârșeai	desăvârșea	desăvârșeam	desăvârșeați	desăvârșeau
	simple perfect	desăvârșii	desăvârșiși	desăvârși	desăvârșirăm	desăvârșirăți	desăvârșiră
	pluperfect	desăvârșisem	desăvârșiseși	desăvârșise	desăvârșiserăm	desăvârșiserăți	desăvârșiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desăvârșesc	să desăvârșești	să desăvârșească	să desăvârșim	să desăvârșiți	să desăvârșească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desăvârșește			desăvârșiți
	negative		nu desăvârși			nu desăvârșiți

Derived terms

• desăvârșire