desăvârșire

Romanian

Etymology

From desăvârși +‎ -re.

Noun

desăvârșire f (plural desăvârșiri)

1. perfection

Declension

Declension of desăvârșire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) desăvârșire	desăvârșirea	(niște) desăvârșiri	desăvârșirile
genitive/dative	(unei) desăvârșiri	desăvârșirii	(unor) desăvârșiri	desăvârșirilor
vocative	desăvârșire, desăvârșireo		desăvârșirilor